Let me be your downfall,baby

- What do you want from me?

- I just want you...

Contact to another world

"You want to know what is really hard?

It is when you want to express what you feel but all you can do is SHUT UP. "

O zi hărăzită,tristă aproape de atâta frumuseţe târzie. Culorile delicate ale cerului trec de la roşcovan - la albastrul gol al petrolului.

O zi întreagă fugită de huietul realului,de trecutul necoagulat,de trepidaţia viitorului.O zi în care mă adâncesc în golurile memoriei. Mă-ndepărtez de existenţa mea încordată,strânsă în carapacea mea ce devine inutilă... Mă-ndepărtez sau mă apropii? Închisă în mine însămi.

Timp în stagnare. Utilizabila patimă. Viteză şi timp. Canalizare şi electrificare. Herghelii de cai putere. Medie statistică. Microscop şi telescop.

Intensitate,ritm şi circulaţie.

love me or leave me alone

Totul e gol... Tot ce mă înconjoară e străpuns de neant.

Paharul în care acum câteva secunde era vinul - e gol,pachetul de ţigari e gol,patul mi-e gol,ochii-mi sunt şi ei,sufletul şi el....

Would you forgive me,honey?

Ţine-mă-n braţe şi strânge-mă apăsat.

Lasă-mă să te privesc,să mă joc cu tine,să sorb din tine toată dragostea ce pluteşte-n aer.

Lasă-mă să consum setea asta de tine. Lasă-mă să te simt,să te am !

nonsens

Parfumul tău se tot plimbă prin mine. M-am agăţat de gânduri ca să nu rămân singură. E frig aici şi mi te-am imaginat,tandru,cu o ea ... Deodată pereţii se îngustează şi simt cum sângele urcă-n priviri,în gând.Îchid ochii crezând că imaginile dureroase o să se oprească. Închid ochi şi întunericul se umple de vidul ce voi doi îl conturaţi.

Am privit destul ; sunt sătulă! Braţele îmi cad în jos de neputinţă,de nepăsare. Refuz să mai văd ceva în plus,vreau să rămân doar cu sentimentele pure.

Tu ai ceva la mine ce ea nu o să aibă - niciodată ! Când ai plecat l-ai lăsat aici...Eu sunt cea care te are. Şi tot aştept ... aştept să vii odată cu trenul de dimineaţă. Dar ... întârzii!

Mi-e dor să fiu atât de "pentru tine" !

Blue dream

Cu ochii închişi privesc cum nisipul se scurge sup picioarele mele iar eu rămân suspendată în întuneric. MI-E FRICĂ. Vino lângă mine şi cu cămaşa subţire a beţiei mele o să alung liniştea prezentă,ce-mi provoacă teamă.
Aud decat valurile spărgându-se de ţarm. Ah,şi vântul … Iar pielea-mi-e zgâriată de nisip. MI-E FRIG! Vino lângă mine şi vom scrie cu degetele pe pielea goală un roman unde doar noi doi vom fii singurele personaje.

Vii?

De ce nu-mi vii?!? ...

Dansând în ritm de ploaie.

“Ne-am petrecut ultimele momente împreună privindu-ne fix în ochi,clipind rar.

- Pleci? Eşti sigură? …

- Mai sigură ca acum nu am fost niciodată.

Defapt,nu eram deloc. Mă ridic şi privesc spre fereastră. Încercam să găsesc răspunsuri pentru întrebari ce nu au fost puse niciodată. Instictiv,îmi iau trenciul pe mine şi mă indrept spre nicăieri. Plouă. Iar ploaia mă linisteste,imi induce o stare de relaxare totală. Oamenii mă privesc ciudat intuind că plâng într-o limbă cunoscută doar mie.

Blocurile ude şi gri – o noapte apasătoare. Şi ploaia ce se loveşte uşor de geamuri,de maşini,de copaci,de asfalt compune o muzică pe care odată îmi plăcea să dansez desculţă. Atunci nu-mi era frig,nu mi se udau hainele şi părul,nu mi se întindea rimelul. În acea seară am reuşit să-mi las la o parte toate gândurile,toate întrebările şi m-am mulţumit cu mirosul asfaltului ud – parfumul meu preferat (asta după parfumul tău) si o ţigară. „

Pentru prima dată în viaţa mea,ies dintr-o poveste de iubire fără regrete şi resentimente. Şifonată,dar cu inima intactă. Oare m-am maturizat?

Plec,dar îţi păstrez în suflet cele mai intense şi măgulitoare săruturi.

Micuţo.

Era nevoie de o privire firavă,de o singură melodie ca să găsesc putere. Putere pentru a putea privi către amintiri,amintirile noastre. Timpul şi vântul le-au acaparat şi le-au închis cu o mare viteză în noi.

Toate nebuniile,toate visele noastre mi-au revenit în minte. Cum aş putea uita momentele alea perfecte care dispar cu viteza luminii? Dar reapar într-o fracţiune de secundă,şi totodată reuşesc să îţi inducă o stare de libertate,de fericire,de siguranţă.

Cum aş putea uita serile petrecute,beţiile,floricele arse,minciunile spuse,invazia de sentimente contradictorii pe care o simţeam amâdouă şi ne placea? Serile când ne ţineam ca doi copii de degete uitâdu-ne la cer şi vorbind despre iubiri imposibile? Cum să nu-mi pese când tu eşti cea care îmi spune mereu că sunt scorpie şi distantă,iar mai apoi că mă iubesti aşa cum sunt eu?

Cum să nu te iubesc,micuţo,când ne ştim de-o viaţă?