duminică, 6 februarie 2011

Dansând în ritm de ploaie.



“Ne-am petrecut ultimele momente împreună privindu-ne fix în ochi,clipind rar.

- Pleci? Eşti sigură? …

- Mai sigură ca acum nu am fost niciodată.

Defapt,nu eram deloc. Mă ridic şi privesc spre fereastră. Încercam să găsesc răspunsuri pentru întrebari ce nu au fost puse niciodată. Instictiv,îmi iau trenciul pe mine şi mă indrept spre nicăieri. Plouă. Iar ploaia mă linisteste,imi induce o stare de relaxare totală. Oamenii mă privesc ciudat intuind că plâng într-o limbă cunoscută doar mie.

Blocurile ude şi gri – o noapte apasătoare. Şi ploaia ce se loveşte uşor de geamuri,de maşini,de copaci,de asfalt compune o muzică pe care odată îmi plăcea să dansez desculţă. Atunci nu-mi era frig,nu mi se udau hainele şi părul,nu mi se întindea rimelul. În acea seară am reuşit să-mi las la o parte toate gândurile,toate întrebările şi m-am mulţumit cu mirosul asfaltului ud – parfumul meu preferat (asta după parfumul tău) si o ţigară. „

Pentru prima dată în viaţa mea,ies dintr-o poveste de iubire fără regrete şi resentimente. Şifonată,dar cu inima intactă. Oare m-am maturizat?

Plec,dar îţi păstrez în suflet cele mai intense şi măgulitoare săruturi.

sâmbătă, 5 februarie 2011

Micuţo.



Era nevoie de o privire firavă,de o singură melodie ca să găsesc putere. Putere pentru a putea privi către amintiri,amintirile noastre. Timpul şi vântul le-au acaparat şi le-au închis cu o mare viteză în noi.

Toate nebuniile,toate visele noastre mi-au revenit în minte. Cum aş putea uita momentele alea perfecte care dispar cu viteza luminii? Dar reapar într-o fracţiune de secundă,şi totodată reuşesc să îţi inducă o stare de libertate,de fericire,de siguranţă.

Cum aş putea uita serile petrecute,beţiile,floricele arse,minciunile spuse,invazia de sentimente contradictorii pe care o simţeam amâdouă şi ne placea? Serile când ne ţineam ca doi copii de degete uitâdu-ne la cer şi vorbind despre iubiri imposibile? Cum să nu-mi pese când tu eşti cea care îmi spune mereu că sunt scorpie şi distantă,iar mai apoi că mă iubesti aşa cum sunt eu?

Cum să nu te iubesc,micuţo,când ne ştim de-o viaţă?