Şi plouă = şi te iubesc.

Un vânt răzleţ îşi şterge lacrimile pe geamul ferestrei mele.Plouă.Toată durerea prezentă n-o simt în inimă,n-o simt în mine,ci-n picurii de ploaie care se preling pe geamul ferestrei,făcându-mă să ameţesc.Spre tine vin norii plini de vorbe suave,de dragoste.Şi plouă...Tristeţi nedesluşite-mi vin în gând,dar nu le simt în piept,caci acum ele se îndreaptă,încet,spre tine.Şi plouă...Cu ochii deschişi mă visez lângă tine încercând să-ţi gust dulceaţa trupului proaspăt iubit,ce parcă mă îmbată cu mirosul lui şi mă face să-l mai iubesc o dată.Durerea ce se naşte din lipsa ta,n-o simt,căci de-a pururi,adânc te port în trupul meu şi-n vis.Şi plouă…

Datorită ţie sunt eu.

Doamne, încerc şi eu să scriu un post hepi dar se pare că nu mă laşi! Vreau să mă bucur de frumuseţea primăverii, să pot privi pe fereastră fără să mă duc cu gândul departe, la el. Sunt fericită dar ceva înlăuntrul meu nu mă lasă, se pare că tu vrei atât de mult să fiu tristă. Ei bine, ce pot face? In pofida tuturor lucrurilor azi,azi vreau să fiu fericită. Sunt fericită … O am alături şi-mi e al naibii de bine. Am râs cu ea, mereu mă face să râd când sunt posomorâtă, are darul ăsta.

Vreau să vorbesc despre ea. EA … persoana căreia îi mulţumesc că există. Ea, e mai mult decât prietena mea cea mai bună.E persoana care îmi citeşte gândurile.

Pentru că mi-a fost mereu alături,direct sau indirect, pentru că a avut mereu grijă de mine, şi mi-a întins o mână când aveam nevoie doar de un singur deget,pentru bunătatea care o caracterizează, pentru că mi-a dat un motiv să râd atunci când mă simţeam pierdută.Pentru că e cea mai specială persoană din viaţa mea,singura care mă înţelege.Pentru clipele minunate petrecute alături de ea,pentru că mă simt bine când îi spun ceea ce nu mă lasă să fiu fericită, şi pentru că îmi place să o ascult vorbind despre el. Pentru că realizez că îl iubeşte atât de mult şi doar gândindu-se la el, îi sclipesc ochii.Pentru toate lucrurile astea mărunte(dar care pentru mine înseamnă enorm!), simt că nu o să-i pot mulţumi niciodată. N-am să-i pot niciodată mulţumi îndeajuns,eu, linguşitoarea de mine.

Tot ce pot spune e că am fost binecuvântată că mi-a apărut în cale. Mi-a intrat pe sub piele şi nu o mai pot scoate,nici dacă vreau. Dar, nu vreau. Ne leagă multe lucruri , pe care nimeni nu are cum să le şteargă. Nici măcar noi.

Închei,pentru că nu ştiu cum să mă exprim, pentru că observ că niciun cuvânt nu este bun pentru a o descrie.Închei, prin a spune că-i mulţumesc. Mult de tot…

Iubita, merci că mi-ai suportatat timp de mulţi ani capriciile şi mofturile…

P.S: Ce crezi,ştii cine eşti?Cineva,oricine,nimeni,altcineva?

Nu!Tu eşti ''nu oricine!''.

LA MULŢI ANI,IRIS!

Din vise te compun în mine.

Uneori te văd.Mă lipesc tremurândă de tine,iar tu,cauţi cu buricul degetelor pe gulerul meu de la cămaşă – fericirea.Ţi-am atins corpul,iar atunci am simţit un amalgam de teamă şi bucurie,de inceritudine şi siguranţă. O carte minunată în braille e pielea ta... Am vrut să-ţi spun că te iubesc dar mi-ai acoperit buzele cu un deget.M-ai sărutat cu sete,cu dor,în timp ce mâna ţi se afunda în părul meu ud,sprijinindu-mi capul.Mâinile tale coboară uşor pe umeri…Fiori de placere îmi străbat trupul,pielea mi se înfioară la fiecare atingere a ta.

Uneori îmi murmuri cuvinte şoptite la ureche,mă săruţi,mă înăbuşi… Devenim o singură fiinţă,răsuflările noastre se întâlnesc,se contopesc…Totul devine o cadenţă de gemete,şoapte şi priviri,ochi care iubesc,care ating,priviri care dor,priviri ce cuprind şi rostesc…rostesc şi sufletul şi gândurile şi inima!

Uneori mă gândesc că e inutil să-ţi mai spun că tu din mine nu poţi să mai pleci…Locul tău e aici, în sângele meu!