sâmbătă, 3 aprilie 2010

Din vise te compun în mine.

Uneori te văd.Mă lipesc tremurândă de tine,iar tu,cauţi cu buricul degetelor pe gulerul meu de la cămaşă – fericirea.Ţi-am atins corpul,iar atunci am simţit un amalgam de teamă şi bucurie,de inceritudine şi siguranţă. O carte minunată în braille e pielea ta... Am vrut să-ţi spun că te iubesc dar mi-ai acoperit buzele cu un deget.M-ai sărutat cu sete,cu dor,în timp ce mâna ţi se afunda în părul meu ud,sprijinindu-mi capul.Mâinile tale coboară uşor pe umeri…Fiori de placere îmi străbat trupul,pielea mi se înfioară la fiecare atingere a ta.

Uneori îmi murmuri cuvinte şoptite la ureche,mă săruţi,mă înăbuşi… Devenim o singură fiinţă,răsuflările noastre se întâlnesc,se contopesc…Totul devine o cadenţă de gemete,şoapte şi priviri,ochi care iubesc,care ating,priviri care dor,priviri ce cuprind şi rostesc…rostesc şi sufletul şi gândurile şi inima!

Uneori mă gândesc că e inutil să-ţi mai spun că tu din mine nu poţi să mai pleci…Locul tău e aici, în sângele meu!

2 comentarii:

Anonim spunea...

Vreau să-ţi intru în sânge, pricepi?

Anonim spunea...

Cel mai uimitor sentiment din cate cunosc e dorul. Omul are impresia ca este total absorbit de realitatea inconjuratoare, acomodat cu mediul, preocupat de noile lui probleme.Si deodata o strafulgere orbitoare: chipul cuiva, ochii cuiva, gura si mainile cuiva. Iris