sâmbătă, 10 aprilie 2010

Şi plouă = şi te iubesc.

Un vânt răzleţ îşi şterge lacrimile pe geamul ferestrei mele.Plouă.Toată durerea prezentă n-o simt în inimă,n-o simt în mine,ci-n picurii de ploaie care se preling pe geamul ferestrei,făcându-mă să ameţesc.Spre tine vin norii plini de vorbe suave,de dragoste.Şi plouă...Tristeţi nedesluşite-mi vin în gând,dar nu le simt în piept,caci acum ele se îndreaptă,încet,spre tine.Şi plouă...Cu ochii deschişi mă visez lângă tine încercând să-ţi gust dulceaţa trupului proaspăt iubit,ce parcă mă îmbată cu mirosul lui şi mă face să-l mai iubesc o dată.Durerea ce se naşte din lipsa ta,n-o simt,căci de-a pururi,adânc te port în trupul meu şi-n vis.Şi plouă…

4 comentarii:

Andrei Ghiorghe spunea...

Imi place mult...Poezia este o stare de spirit.Putini sunt cei care o simt.Felicitari!

DiaNNa spunea...

Nu sunt eu tocmai o fire sensibila,insa nice job!:D

Porcelaine spunea...

iti ador blogul.
<3

THeo :) spunea...

Si ploua!
.. Intelegi tu ce vreau sa spun :-<
:*