Un vânt răzleţ îşi şterge lacrimile pe geamul ferestrei mele.Plouă.Toată durerea prezentă n-o simt în inimă,n-o simt în mine,ci-n picurii de ploaie care se preling pe geamul ferestrei,făcându-mă să ameţesc.Spre tine vin norii plini de vorbe suave,de dragoste.Şi plouă...Tristeţi nedesluşite-mi vin în gând,dar nu le simt în piept,caci acum ele se îndreaptă,încet,spre tine.Şi plouă...Cu ochii deschişi mă visez lângă tine încercând să-ţi gust dulceaţa trupului proaspăt iubit,ce parcă mă îmbată cu mirosul lui şi mă face să-l mai iubesc o dată.Durerea ce se naşte din lipsa ta,n-o simt,căci de-a pururi,adânc te port în trupul meu şi-n vis.Şi plouă…
sâmbătă, 10 aprilie 2010
Şi plouă = şi te iubesc.
Publicat de Lumi la 1:44 p.m.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
Imi place mult...Poezia este o stare de spirit.Putini sunt cei care o simt.Felicitari!
Nu sunt eu tocmai o fire sensibila,insa nice job!:D
iti ador blogul.
<3
Si ploua!
.. Intelegi tu ce vreau sa spun :-<
:*
Trimiteți un comentariu