Mi-e dor să pot să nu-mi mai fie dor de tine...

Eu
nu mă căiesc,
c-am adunat în suflet şi noroi-
dar mă gândesc la tine.

Promite-mi.

Cuprinde-mi obrazul cu mâna ta caldă şi şopteşte-mi ceva frumos... Spune-mi că eşti fericit în clipa asta şi că ţi-a fost dor de mine. Ascultă-mă cum vorbesc numai prostii şi mângâie-mi părul. Ţine-mă strâns în braţe şi promite-mi dimineţi dulci. Priveşte-mă pe ascuns,printre fum de ţigară,printre vorbe... Şi să nu mă uiţi. Îmi promiţi?

Iubind prea mult.

Cuprinde-mă cu ale tale gânduri ... ca să îţi pot spune cine eşti,ce eşti,ce vreau să fii - dar asta poate doar dacă mă faci să simt ceva frumos,ceva ce n-am simţit. Lasă-ma să mă joc cu tine,să te manipulez cu a mea prezenţă - să te fac să mă vrei aşa cum nu ai mai vrut pe nimeni. Şi atunci îţi voi spune cine eşti. Uită-te la mine de parcă m-ai vrea. Uită-te la mine cu ochii tăi mari şi frumoşi. Uită-te de parcă ar fi ultima ta zi pe pământ şi spune-mi tot ce simţi ... Şi poate ... Poate îţi voi spune cine eşti!

De la - Visez pentru clipele ce vor urma -

P.S: Pentru că scrii atât de frumos!

Azi nu-ţi spun decât că te iubesc.

Departe, în jurul pământului, între nelinişti

Rosteşte-mă cu inima uneori!

Vino,să pot găsi drumul spre mine.

Vino,să mă îmbrăţişezi în fiecare dimineaţă,să-mi alungi orice teamă.

Vino,să-mi săruţi ochii înainte de culcare,să-mi şopteşti cuvinte nemaispuse nimănui.

Vino,şi iubeşte-mă,atâta-ţi cer!

Mă culcasem lângă glasul tău şi te iubeam.

Am îndrăznit să mă apropii de tine,şi să te privesc cum dormi.Te-am studiat atent şi am schiţat un zâmbet.Uşor,mi-am pus capul pe umărul tău şi-ţi priveam conturul buzelor.Cu buricele degetelor îmi scriam numele pe abdomenul tău…
Nu m-am putut abţine şi m-am lipit de tine.Îţi cuprind lobul urechii cu buzele,iar apoi îţi şoptesc cuvinte nespuse.Cobor uşor,sărutându-te pe gât.Mă întorc prin a-ţi contura cu limba,buzele.Imediat mi-ai muşcat buzele,iar apoi le-ai sărutat suav aşa cum numai tu ştii.Nu dormeai!
Încerc să-ţi spun ceva,dar îmi acoperi gura cu săruturi repezi.Mâna ta îmi cuprinde faţa şi mă săruţi tot mai apăsat…Ai creionat în mine urme de amor încins.Eşti dulce şi cald – şi te iubesc!

Cu ochii mari…

…mă îndrept spre pagini palide ce se găsesc întipărinte-n mine.

Gândul înfiorat că vor cădea perechi de gânduri seci pe care doar albul imaculat le-ar face tolerabile,mă face sa strig cu ultimele puteri: „Copilărie, nu pleca!”

Totuşi îmi ţin gândurile,aşa cum îşi ţin copiii,şugubeţi,respiraţia şi ameninţă că se sinucid închizând gura şi ţinându-se de nas.

Încă o zi,încă o luptă şi tot nu realizez unde au dispărut acele două mâini puternice ce mă ridicau în aer,cândva,şi-mi insuflau siguranţă şi totodată speranţă…

Un zâmbet -ironic şi amar- îmi e răspunsul.