Dansând în ritm de ploaie.

“Ne-am petrecut ultimele momente împreună privindu-ne fix în ochi,clipind rar.

- Pleci? Eşti sigură? …

- Mai sigură ca acum nu am fost niciodată.

Defapt,nu eram deloc. Mă ridic şi privesc spre fereastră. Încercam să găsesc răspunsuri pentru întrebari ce nu au fost puse niciodată. Instictiv,îmi iau trenciul pe mine şi mă indrept spre nicăieri. Plouă. Iar ploaia mă linisteste,imi induce o stare de relaxare totală. Oamenii mă privesc ciudat intuind că plâng într-o limbă cunoscută doar mie.

Blocurile ude şi gri – o noapte apasătoare. Şi ploaia ce se loveşte uşor de geamuri,de maşini,de copaci,de asfalt compune o muzică pe care odată îmi plăcea să dansez desculţă. Atunci nu-mi era frig,nu mi se udau hainele şi părul,nu mi se întindea rimelul. În acea seară am reuşit să-mi las la o parte toate gândurile,toate întrebările şi m-am mulţumit cu mirosul asfaltului ud – parfumul meu preferat (asta după parfumul tău) si o ţigară. „

Pentru prima dată în viaţa mea,ies dintr-o poveste de iubire fără regrete şi resentimente. Şifonată,dar cu inima intactă. Oare m-am maturizat?

Plec,dar îţi păstrez în suflet cele mai intense şi măgulitoare săruturi.