Vino,să pot găsi drumul spre mine.

Vino,să mă îmbrăţişezi în fiecare dimineaţă,să-mi alungi orice teamă.

Vino,să-mi săruţi ochii înainte de culcare,să-mi şopteşti cuvinte nemaispuse nimănui.

Vino,şi iubeşte-mă,atâta-ţi cer!

Mă culcasem lângă glasul tău şi te iubeam.

Am îndrăznit să mă apropii de tine,şi să te privesc cum dormi.Te-am studiat atent şi am schiţat un zâmbet.Uşor,mi-am pus capul pe umărul tău şi-ţi priveam conturul buzelor.Cu buricele degetelor îmi scriam numele pe abdomenul tău…
Nu m-am putut abţine şi m-am lipit de tine.Îţi cuprind lobul urechii cu buzele,iar apoi îţi şoptesc cuvinte nespuse.Cobor uşor,sărutându-te pe gât.Mă întorc prin a-ţi contura cu limba,buzele.Imediat mi-ai muşcat buzele,iar apoi le-ai sărutat suav aşa cum numai tu ştii.Nu dormeai!
Încerc să-ţi spun ceva,dar îmi acoperi gura cu săruturi repezi.Mâna ta îmi cuprinde faţa şi mă săruţi tot mai apăsat…Ai creionat în mine urme de amor încins.Eşti dulce şi cald – şi te iubesc!

Cu ochii mari…

…mă îndrept spre pagini palide ce se găsesc întipărinte-n mine.

Gândul înfiorat că vor cădea perechi de gânduri seci pe care doar albul imaculat le-ar face tolerabile,mă face sa strig cu ultimele puteri: „Copilărie, nu pleca!”

Totuşi îmi ţin gândurile,aşa cum îşi ţin copiii,şugubeţi,respiraţia şi ameninţă că se sinucid închizând gura şi ţinându-se de nas.

Încă o zi,încă o luptă şi tot nu realizez unde au dispărut acele două mâini puternice ce mă ridicau în aer,cândva,şi-mi insuflau siguranţă şi totodată speranţă…

Un zâmbet -ironic şi amar- îmi e răspunsul.

Şi plouă = şi te iubesc.

Un vânt răzleţ îşi şterge lacrimile pe geamul ferestrei mele.Plouă.Toată durerea prezentă n-o simt în inimă,n-o simt în mine,ci-n picurii de ploaie care se preling pe geamul ferestrei,făcându-mă să ameţesc.Spre tine vin norii plini de vorbe suave,de dragoste.Şi plouă...Tristeţi nedesluşite-mi vin în gând,dar nu le simt în piept,caci acum ele se îndreaptă,încet,spre tine.Şi plouă...Cu ochii deschişi mă visez lângă tine încercând să-ţi gust dulceaţa trupului proaspăt iubit,ce parcă mă îmbată cu mirosul lui şi mă face să-l mai iubesc o dată.Durerea ce se naşte din lipsa ta,n-o simt,căci de-a pururi,adânc te port în trupul meu şi-n vis.Şi plouă…

Datorită ţie sunt eu.

Doamne, încerc şi eu să scriu un post hepi dar se pare că nu mă laşi! Vreau să mă bucur de frumuseţea primăverii, să pot privi pe fereastră fără să mă duc cu gândul departe, la el. Sunt fericită dar ceva înlăuntrul meu nu mă lasă, se pare că tu vrei atât de mult să fiu tristă. Ei bine, ce pot face? In pofida tuturor lucrurilor azi,azi vreau să fiu fericită. Sunt fericită … O am alături şi-mi e al naibii de bine. Am râs cu ea, mereu mă face să râd când sunt posomorâtă, are darul ăsta.

Vreau să vorbesc despre ea. EA … persoana căreia îi mulţumesc că există. Ea, e mai mult decât prietena mea cea mai bună.E persoana care îmi citeşte gândurile.

Pentru că mi-a fost mereu alături,direct sau indirect, pentru că a avut mereu grijă de mine, şi mi-a întins o mână când aveam nevoie doar de un singur deget,pentru bunătatea care o caracterizează, pentru că mi-a dat un motiv să râd atunci când mă simţeam pierdută.Pentru că e cea mai specială persoană din viaţa mea,singura care mă înţelege.Pentru clipele minunate petrecute alături de ea,pentru că mă simt bine când îi spun ceea ce nu mă lasă să fiu fericită, şi pentru că îmi place să o ascult vorbind despre el. Pentru că realizez că îl iubeşte atât de mult şi doar gândindu-se la el, îi sclipesc ochii.Pentru toate lucrurile astea mărunte(dar care pentru mine înseamnă enorm!), simt că nu o să-i pot mulţumi niciodată. N-am să-i pot niciodată mulţumi îndeajuns,eu, linguşitoarea de mine.

Tot ce pot spune e că am fost binecuvântată că mi-a apărut în cale. Mi-a intrat pe sub piele şi nu o mai pot scoate,nici dacă vreau. Dar, nu vreau. Ne leagă multe lucruri , pe care nimeni nu are cum să le şteargă. Nici măcar noi.

Închei,pentru că nu ştiu cum să mă exprim, pentru că observ că niciun cuvânt nu este bun pentru a o descrie.Închei, prin a spune că-i mulţumesc. Mult de tot…

Iubita, merci că mi-ai suportatat timp de mulţi ani capriciile şi mofturile…

P.S: Ce crezi,ştii cine eşti?Cineva,oricine,nimeni,altcineva?

Nu!Tu eşti ''nu oricine!''.

LA MULŢI ANI,IRIS!

Din vise te compun în mine.

Uneori te văd.Mă lipesc tremurândă de tine,iar tu,cauţi cu buricul degetelor pe gulerul meu de la cămaşă – fericirea.Ţi-am atins corpul,iar atunci am simţit un amalgam de teamă şi bucurie,de inceritudine şi siguranţă. O carte minunată în braille e pielea ta... Am vrut să-ţi spun că te iubesc dar mi-ai acoperit buzele cu un deget.M-ai sărutat cu sete,cu dor,în timp ce mâna ţi se afunda în părul meu ud,sprijinindu-mi capul.Mâinile tale coboară uşor pe umeri…Fiori de placere îmi străbat trupul,pielea mi se înfioară la fiecare atingere a ta.

Uneori îmi murmuri cuvinte şoptite la ureche,mă săruţi,mă înăbuşi… Devenim o singură fiinţă,răsuflările noastre se întâlnesc,se contopesc…Totul devine o cadenţă de gemete,şoapte şi priviri,ochi care iubesc,care ating,priviri care dor,priviri ce cuprind şi rostesc…rostesc şi sufletul şi gândurile şi inima!

Uneori mă gândesc că e inutil să-ţi mai spun că tu din mine nu poţi să mai pleci…Locul tău e aici, în sângele meu!

Depresie dulce.

Ştiu,am cam neglijat tot ceea ce înainte era (pentru mine) drogul din fiecare zi.Din cauza LUI.Pentru că mă aduce de la extaz,într-o clipă,la nebunie încinsă,care doare.Fără să ştie asta.Deci realizez că,dacă şi-ar dori ceva,nu aş avea nici o putere asupra lui.Da eu … eu nu aş avea nici un gram de putere în faţa lui.Pentru că el,e la fel ca mine,şi totuşi atât de diferit…

Ştiu că pot construi la fel de bine aşa cum pot dărâma,pot face bine sau rău deopotrivă,pot schimba soarta,pot duce la acte regretabile sau sublime,pot…face orice!

Pentru că mă doare atât de rău că nu eşti aici,acum,o să te chinui.Sunt soi rău,muşc.O să fie un chin dulce,şi amar totodată.Privirea mea o să fie atât de rece.Rece şi amară.Rece pentru că tu esti rece.Amară,pentru că tu eşti dulce.Da,prostuţule,pot.Pentru tine,orice.Sper doar ca acea privire să nu mă dea de gol.Sper să nu o schimb,într-o secundă,în una caldă.Poate ai tăi ochi o să reuşească acest lucru.Dar o să fiu tare,ca şi acum.Acum...Când nu-ţi spun că te iubesc atât de mult,cu toate că acesta e cel mai aprig gând al meu...Când aş putea să strig spunând că tu mi-ai smuls inima şi ai luat-o cu tine.Când ţi-aş spune că te ador,ai zâmbi.Atunci,m-aş apropia de tine,încet,şi ţi-aş astupa zâmbetul ironic cu un sărut.Un sărut,care ar rupe prăpastia imensă ce îşi are locul între noi...Un sărut care să însemne mult mai mult decât o mie de cuvinte.

Aşa am să fac.Am să te fac să razi,iar apoi te sărut.Te sărut pentru a te muşca.Am să te muşc atât de tare,încât o să simţi durerea - durerea mea.Aşadar,îmi rămâne să aştept.

Dar, nu te îngrijora.După ce o să mă "răzbun",o să fiu doar a ta.DOAR A TA, şi tu...DOAR AL MEU!